Tehnic, între ele nu este nimic. Am mai scris despre asta și în trecut aici. Frica este opusul iubirii. Pentru că adesea iubire este legată de credință. Încredere. Iar frica, de lipsa ei. Așa că între iubire și frică nu e nimic. E un vid. E moarte. E locul în care se găsesc adesea femeile încă prinse în relații toxice și abuzive emotional.
Pentru că adesea supraviețuitoarea abuzului este culmea, o femeie cu credință și cu dragoste. Dacă era și ea abuzivă, cei doi s-ar fi anulat reciproc. Și-ar fi recunoscut jocurile, mecanismele de gândire, pattern-urile de traumă. Ar fi știut să citească mediul în așa fel încât să nu fie confuză.
Dar, dacă este un numitor comun al celor care sunt abuzate emotional, acela ar fi confuzia. La restul abuzurilor mai vorbim de furie sau teamă ca indicator principal, dar în abuzul emotional, confuzia este cuvântul de ordine. Pentru că vine fix din acel loc dintre iubire și frică. Vine din paralizarea emoțională și spirituală. Vine din abis. Vine din moarte.
Tripleta confuziei
Există pattern-uri, oricât de originali s-ar crede abuzatorii 😊Se aseamănă unii cu alții ca două picături de apă. Și tot ca apa, iau același curs, același ciclu al abuzului pe care deja ai început până și tu să îl vezi: te devalorizează, apoi te idealizează. Te iubește, apoi de disprețuiește. Te laudă, apoi te aruncă la gunoi. Și tot așa fără oprire. Căci de aia e cerc vicios. Nu are sfârșit.
Apoi, în patternul macro, sunt 3 lovituri cheie în relația cu abuzatorul emotional:
- Primul este trădarea. Nu aceea de la Ernest, ci mult mai subtilă și generatoare de confuzie. Poate fi primul moment în care îi vezi adevărata față, prima oară când furia lui devine scăpată de sub control și tu te întrebi în frică și confuzie cine este omul din fața ta. Devine agresiv verbal, te acuză de lucruri pe care nu l-ai făcut, temperamentul său sare mult de bun simt și proporțiile discuției, iar acuzațiile sunt atât de absurd încât nici măcar nu știi cum să le combați. Ce ai putea să îi spui unui om care pare că a luat-o razna?
Iar aici, încă nu vrei să crezi că ceea ce ai văzut este real. N-are cum, căci până acum ți-a arătat cu totul altceva despre el. Hai, că poate a fost doar un episod. Hai, că poate trecem și peste asta. Hai că o fi fost un “test”. Hai, că o rezolvăm noi cumva.
- A doua lovitură sunt minciunile. La scurt timp după trădare, încep să apară și semnele minciunilor spuse și trăite în cascadă în ceea ce tu credeai că este o relație. Minciuni directe, spuse în față, fără nici un fel de rușine sau remușcare. Eventual minciuni care să acopere isteria inițială a trădării, care ți-a cauzat frică și incertitudine. Pot fi orice cuvinte random, de la nu e adevărat, nu asta am vrut să spun, ți s-a părut, sau chiar o omisiune nesimțită prin care abuzatorul schimbă subiectul încercând o diversiune de la ceea ce este cu adevărat important. Dacă nu merge, te va face să te simți inadecvată, va inventa lucruri despre tine, despre trecutul tău, te va pune la pământ până îți bagi mințile-n cap și nu mai pui întrebări incomode.
- A treia lovitură este rezultatul de după. La finalul acestei pendulări între frică și iubire, corpul tău fizic este și el praf. Sistemul nervos este atât de dat peste cap, încât frica și anxietatea sunt deja parte din tine, iar lumea ta întreagă este destabilizată până la extincție.
Frică sau iubire?
Ei, după aceste trei episoade rupte din Iad este momentul în care faci cu adevărat alegerea: vrei să trăiești în frică sau în iubire? Nu mai ai cum să trăiești în minciună, ce ai văzut nu poate fi uitat sau ignorat, așa cum făceai până la prima lovitură a abuzlui verbal. Acum e nevoie doar să alegi cum vrei să trăiești.
După a treia lovitură, când te-ai prins deja că esti o epavă în toate corpurile tale, de la emotional la fizic, de obicei mecanismul femeilor este unul de adaptare. Alegi să nu mai vorbești foartte mult, să eviți furia și calomniile, te faci mai mica să te poată cuprinde inima aceea minusculă căreia tu ii spui partener de viață, te fracturezi în două și încep să te doară articulațiile.
Și te dor pentru că o parte din tine vrea să rămână în relație, căci tu încă iubești și vrei ca aceasta să funcționeze, iar cealaltă parte vrea să se distanțeze, să plece, să se vindece. Și pendulezi între aceste două părți din tine în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare gând, traversând moartea și vidul dintre frică și iubire. Și poți să faci asta mult și bine, fără să îți dai seama că ești în mijlocul traumei, în mijlocul crizei, în mijlocul Iadului. Te joci cu moartea în fiecare gând și în fiecare oră.
Și nu îți dai seama că însăși dorința de a salva sau de a repara relația este un răspuns la traumă, nu o dorință reală. Câteodată, iubirea nu este de ajuns. În astfel de relații, oricât de mult ai iubi, nu va fi de ajuns. Și atunci, frica de a te pierde devine vocea mai puternică.
Love, M.
Table of Contents
Între iubire și frică
Tehnic, între ele nu este nimic. Am mai scris despre asta și în trecut aici. Frica este opusul iubirii. Pentru că adesea iubire este legată
Scrisoarea care închide cercul
În ciuda tendințelor new age și a spălatului pe creier din spiritualitatea prost înțeleasă, sunt unele lucruri care nu pot fi iertate niciodată. Îar în
Cum să iubești un demon?
Nicio femeie nu își propune să iubească un demon. Dar cele mai periculoase colivii nu sunt cele care se închid brusc, ci cele care se