În ciuda rănilor și a traumelor și a tuturor cicatricilor pe care abuzul le lasă în urma lui, cea mai grea dintre lovituri vine ca un reminder excelent despre cine ești. Pentru că atunci când vorbim despre abuzul emoțional, intri pe nesimțite în sindromul broaștei fierte, în care nici nu îți dai seama ce ți se întâmplă. Dar când abuzatorul nu mai poate să mențină masca, iadul în care te trezești subit poate devi salvarea ta.
Din varii motive, de obicei culturale și sociale, avem tendința de a crește cu “lasă de la tine” sau “iubirea presupune compromisuri” sau orice fel de alte minciuni împachetate frumos în inconștientul colectiv. Așa că rolul de victimă poate fi foarte ușor de jucat și de însușit, fără să îți dai seama. Devii o moartă vie, fără planuri de viitor, fără o viziune, fără să înțelegi de ce ai trecut prin viață sau ce drum urmează să alegi. Nu îți spune nimeni că iubirea nu e compromis, ci autenticul total, că să lași de la tine nu înseamnă să lași DIN tine sau că atenția de orice fel nu este iubire.
Reminder că ești vie
Și în toată această amorțeală, în această depresie mascată frumos, că nah, afișezi viața de vis, vine un moment, un trigger, în care gardianul oalei în care fierbi încet dar sigur, scapă focul un pic mai tare. Fie te înjură, fie te jignește, fie te abuzează verbal (ca tonalitate, debit și vocabular), fie îți induce un sentiment foarte pregnant de nesiguranță, teamă sau confuzie. Câteodată toate la un loc. Și, cumva, în acel moment, nu mai găsești reursele necesare pentru compromis. În acel moment nu te mai poți minți singură. În acel moment vine primul reminder că nu ești în locul în care trebuie.
Apoi, mai vine o perioadă de confuzie, în care nu știi dacă ce s-a întâmplat a fost real, dacă nu a fost doar o scăpare, un eveniment izolat, dar tot nu mai poți să te minți. Încerci, dar nu mai poți. Devii mai vigilentă, mai atentă la foc, mai prezentă în estimarea temperaturii. Și observi. De partea cealaltă, gardianul oalei, va face tot ce îi va sta în putință să refacă echilibrul inițial. Dar nici el nu mai poate, căci odată dată masca jos, a simțit că poate să respire mai ușor, așa că devine din ce în ce mai retincent în a o pune la loc. Iar episoadele “izolate” devin din ce în ce mai dese. Acesta este al doilea reminder.
Posibil încă să te mai simți confuză și să nu iei decizii radicale cu viața ta, căci tu nici nu mai știi sigur dacă mai ai o viață. Așa că lași spațiu să vină si al treilea și al patrulea și al x-lea reminder că ești vie. Că ai o voce. Că aveai planuri. Că poți mai mult decât ce ți s-a spus că poți. Că nu ești aici pentru a satisface nevoile emoționale ale gardianului, ci pentru a te bucura de viață și de experiențele ei. Da, cel mai probabil că ai uitat cum. Dar odată ce ai decis că meriți mai mult, Universul va avea grijă să îți valideze această decizie și să aducă în jurul tău oameni care să îți aducă aminte cum e să trăiești.
Cea mai frumoasă iubire
Iar atunci, în ipoteza aceasta cea mai optimistă, dar complet posibilă, vei începe să simți din nou iubirea. În fiecare răsărit de soare, în fiecare animăluț, în fiecare gest de bunătate ăe care vei fi aptă să îl vezi în jurul tău. Din când în când, te va lovi și reminder-ul că iubirea nu are destinatar și că pur și simplu o poți lăsa să curgă prin tine. Dar apoi, te vor duce șinele inconștiente înapoi la “o să îmbătrânesc singură”. Undeva, în adâncul tău, știi că e mai bine să îmbătrânești singură decât să trăiești viața altcuiva, dar până aduci asta la suprafață de un proces de durată.
Însă, odată cu timpul, vei începe să iubești din ce în ce mai mult. Nu pe cineva anume, chiar nici pe tine. Ci vei începe să iubești de dragul vieții. Și un alt reminder pentru iubire va fi fiecare zâmbet autentic, fiecare hohot de râs real și neforțat, fiecare detensionare în mușschii altă dată contractați ca piatra. Poate că din când în când, gardianul încă va încerca să te bage înapoi în oală. Sau va mai încerca să te convingă de bunăstarea din oală. Dar tu vei avea atunci puterea de a face un pas înapoi și de a observa atât patternul, cât și reminder-ul că viața ta e prea prețioasă pentru a fi irosită așa.
Faza asta cu abuzul ți se poate întâmpla oricui 🙂 De obicei, e legată mult de cât de mult te abuzezi tu pe tine în dialogul tău interior și atunci când o face altcineva din exterior, îți dă un sentiment de familiaritate. Da, poate necesita ani de terapie dacă continui să îți spui povestea așa. Da, e și cu furie și cu lacrimi și cu dezamăgiri. Dar vine la pachet cu un mare dar: amintirea faptului că ești vie.
Victimele abuzului încă fac terapie sau fug în vacanțe, shopping sau din bărbat în bărbat. Supraviețuitoarele abuzului pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor, însă, au devenit cele mai mișto femei. Puternice, ca să nu mai treacă prin asta, dar blânde, ca să nu treacă nimeni prin ce au trecut ele. Femei cu un simț al umorului maxim. Femei care au redefinit succesul și l-au adus la nivel de suflet. Femei care s-au cunoscut pe ele înainte să decidă să cunoască lumea.
Dacă voiai o povestea reală despre iubire la Valentine’s Day, asta e. Iubirea de viață ❤️
Love, M.
Table of Contents
Scrisoarea care închide cercul
În ciuda tendințelor new age și a spălatului pe creier din spiritualitatea prost înțeleasă, sunt unele lucruri care nu pot fi iertate niciodată. Îar în
Cum să iubești un demon?
Nicio femeie nu își propune să iubească un demon. Dar cele mai periculoase colivii nu sunt cele care se închid brusc, ci cele care se
Kind Reminder
În ciuda rănilor și a traumelor și a tuturor cicatricilor pe care abuzul le lasă în urma lui, cea mai grea dintre lovituri vine ca