Skip to content

Dragostea nu doare

Nimic nu te face mai eficient să te întorci în copilărie și în adolescență decât recuperarea de după abuz. Să te gândești unde ai greșit tu ca om, unde, ce în dezvoltarea ta intelectuală și emoțională a făcut ca dragostea să ajungă să fie atât de pervertită. Pentru că, din punctul meu de vedere, este esențial ca tu să îți faci această introspecție. 

Susțin în continuare că supraviețuitoarele abuzului sunt femei spectaculoase, bune, deschise și chiar inocente pe alocuri. Femei care străluceau atât de tare încât doar un nebun a crezut că are vreo șansă reală cu ele. Și a avut 🙂 Dar, în același timp, mentalitatea și convingerile supraviețuitoarelor sunt mare parte din povestea abuzului. Cum se raportează ele la dragostea adevărată, cum și-au pictat ele mental cavalerul pe cal alb care să merite iubirea lor? Acel “cum” este imperios necesar să se schimbe, dar prima dată este nevoie să fie identificat. 

Dragostea unei fetițe

Trecem de povestea relației cu tatăl, de convingerile cu privire la Dumnezeu, de o autoritate paternă care te iubește dacă ești docilă și te privează de dragoste, ba chiar te pedepsește, dacă faci cum te taie capul. Am mai povestit despre asta aici. E întâia relație cu abuzul și pervertire a iubirii. Dar, cu puțin noroc, este mult prea soft ca să te ducă în iadul abuzului emoțional în viața de adult. 

Adică da, îți dă niște daddy issues, poate că te îndepărtează de Divinitate (oricine ar fugi de un Dumnezeu atât de frustrat), dar viața are darul de a-ți arăta din când în când și dragostea adevărată. Singura întrebare reală care se pune este dacă tu știi să o recunoști sau nu. Posibil să fii atât de prinsă de propriile tale povești și convingeri despre iubire, încât să nu te simți bine cu ea dacă nu te doare în fiecare celulă.

Pentru că tu, atunci când erai o fetiță de 5-6 ani, ai început să îți dezvolți latura aceasta romantică. Ai început să pui întrebări despre cum s-au cunoscut ai tăi, despre bunicul și bunica, ai început să te uiți la desene animate cu idile fanteziste și drame inutile, să te joci cu perdeaua de la casă că vrei să fii mireasă sau ceva. Ba chiar ai dezvoltat și un crush la grădiniță sau la locul de joacă unde ai convins un băiețel că este sufletul tău pereche și că o să faceți 50 de copii. Orice fetiță a făcut asta, fie doar și în mintea ei.

Între timp, anii au trecut, dar tu ai rămas atașată acelor idei de la 5 ani. Acea fetiță inocentă și disperată după dragostea romantică și finalurile ca-n filme sau basme. Îți dau exemplul meu cât de poate de idiot. Eram fan Mădălina Manole (da, știu, prost exemplu😂) și doamna Mădălina avea un citat pe o casetă cum că dragostea înseamnă suferință. Nu mai știu citatul, dar asta era ideea. Că doare și că ești vai steaua ta de necurajoasă și lame dacă nu te supui suferinței. Presupun că știm deja cu toții cum s-a terminat viața doamnei Mădălina 🧐

30 de ani mai târziu evident că mă uit în spate și mă întreb de ce rahat am pus botul la convingerea extrem de limitativă a femeii. Ba chiar mulți ani din adolescență și adolescența târzie încă mai aveam reminiscențe comportamentale ale acestei convingeri care nici măcar nu îmi aparținea. Dar în inocența fetiței de 5-6 ani, femeia aceea deosebit de frumoasă cu o voce de înger care îmi ținea companie în momentele de singurătate, era pentru mine o icoană care cânta despre dragoste. Atât.

decât să plângă mama...

Știi continuarea, nu are rost să continui. Dar decât să plângă mama, cu referință tot la doamna Mădălina, m-am scuturat de convingerile care nu îmi aparțineau și am decis subit că dragostea nu doare. Este foarte adevărat că mi-a și dat Universul ființe în jurul meu cu o iubire extremă, fără nici un pic de suferință. Și cei mai buni profesori mi-au fost animalele. A durut incredibil detașarea de ele când nu au mai fost, dar, în timpul vieții, dragostea a fost imaculată. 

Pentru că noi, oamenii, prin darul acesta al minții și al liberului arbitru, am reușit să pervertim dragostea într-un asemenea hal, încât contaminarea ei a ajuns o normă socială. Poți să întrebi orice om de la 14 ani în sus și îți va spune cum “trebuie” să arate o relație de iubire. Ce trebuie să facă femeia, ce trebuie să facă bărbatul. Cum are voie să se comporte femeia, ce este “obligat” să facă bărbatul. Cum trebuie să îți găsești jumătatea, căci altfel ești doar o piesă în derivă dintr-un puzzle uriaș de cupluri fericite pe Instagram. 

Și pe măsură ce vei conduce aceste interviuri, vei vedea că majoritatea oamenilor, au același răspunsuri. Ce are voie să facă un bărbat, ce i se permite unei femei, în funcție de statutul social – căci odată cu căsătoria îți pierzi din umanitate, se pare. Te transformi înapoi în Cenușăreasa. Cum trebuie să facă o femeie ca să fie iubită. În nici un fel. Nu trebuie să facă în nici un fel. Este nevoie să fie și atât și să decidă singură dacă dragostea de care este capabil prințul ei pe cal alb este compatibilă cu ființa ei și atât. Și invers. 

Dragostea nu doare. Este acea stare de conștiință care vindecă, oferă creștere, evoluție, expansiune în toate aspectele vieții. Nu aduce cu ea gunoi, nu aduce reproșuri, nu aduce lacrimi. Nu aduce nimic din ceea ce ar putea contamina ceva atât de pur din sufletul unei fetițe de 5 ani. Pentru că fetița a rămas acolo. Încă mai caută romantismul și încă mai vrea să învețe despre iubire. Doar că a crescut și a învățat mai degrabă ce NU este iubirea. A învățat că dragostea nu doare ❤️

Love, M.

Table of Contents

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
sex

nu e totul despre sex

Te-ai întrebat vreodată de ce sexul cu un abuzator este atât de intens? Adică da, ok, poate ai văzut și tu că în afară de

Read More »
este

Ce este iubirea, Maria?

“Ce este iubirea, Maria?”… m-a întrebat o clientă într-una din ședințele noastre. Și mi-am zis: chiar așa Maria, ce este iubirea?  Tot ce i-am explicat

Read More »